Rolul Federaţiei Ruse în susţinerea separatismului transnistrean

Pentru aşi atinge scopurile Rusia a folosit întotdeauna mijloacele de presiune ca cum ar fi cele economice, politice şi militare care ducea până la divizarea statului vizat. Exemple sunt numeroase ca cum ar fi Georgia, Azerbaidjanul.  Este cunoscut faptul că regiunile separatiste Abhazia , Carabahul de Munte, Osetia de Sud şi Transnistria au organizat numeroase summituri care era sponsorizat de Moscova. Rusia nu a recunoscut, oficial, de jure, entitatea separatistă Transnistreană, preferând,, să îngheţe’’ situaţia conflictuală locală și să

trimită ,, căştile albastre’’ ruseşti, ceea ce demonstrează oportunismul său. De fapt şi războiul izbucnit în Transnistria în vara anului 1992 n-a fost altceva decât o încercare a Kremlinului de a păstra controlul asupra Moldovei şi de a ţine România în şah permanent, ideea

geostrategică a autoproclamatei enclave nistrene reprezentând un punct de sprijin rusesc menit să menţină Republica Moldova sub tutela Moscovei, Ucraina sub amenințare şi Balcanii sub supraveghere atentă a Rusiei. Soluţionarea separatismului transnistrean este percepută de Rusia ca o încălcare a intereselor sale. Transnistria reunită cu Moldova ar tinde spre Uniunea Europeană,şi nu spre Rusia. Pentru Statele Unite, nu este suficient de importantă pentru a merita o acţiune fermă, ce ar putea supăra pe Rusia, iar Statele Unite au nevoie disperată de sprijin rusesc în alte zone. Nu este momentul să se discute despre Moldova. Prin urmare federaţia Rusă jonglează cu problema diferendului transnitrean şi soluţionarea acestuia. Rusia este interesată să menţină influenţa în spaţiul ex-sovietic intact şi chiar să reîntoarcă fostele ,, teritorii’’ în limitele fostului imperiu.