Majoritatea organizaţiilor din Transnistria sânt controlate de către guvern, dar există şi câteva excepţii onorabile. Autorităţile trec de la o extremă la alta – de la suprimarea oricăror organizaţii ce nu urmăresc în mod absolut interesul statului la cooptarea celor ce urmăresc în mod absolut interesul statului la cooptarea celor care urmăresc acest interes. De exemplu, există o relaţie extrem de strânsă între stat şi Biserica Ortodoxă. În schimbul unor concesiuni pentru petrol, zahăr etc., Biserica susţine statul. Biserica este o mare casă de comerţ. Tot astfel, organizaţiile sunt folosite ca instrumente cerându-li-se să semneze petiţii false. Aşa cum spunea un comentator : ,,Preşedintele îşi adresează aceste petiţii lui însuşi’’. Principala problemă este aceea că majoritatea grupurilor au un orizont limitat. Ele îşi irosesc energia evitând să intre în conflict cu autorităţile, iar activităţile lor rămân mai degrabă la nivelul idealului. Ele se bazează pe câţiva
voluntari şi nu pe implicarea mai largă a oamenilor. Astfel lor le lipseşte sprijinul popular atunci când este nevoie să se ridice împotriva autorităţilor. Ele nu prind rădăcini, nici nu-şi folosesc influenţa pentru a aborda problemele fundamentale. Într-o anumită măsură, aceste limitări pot fi rezolvate prin activitatea de dezvoltare a capacităţilor realizată împreună cu societatea civilă. Autorităţile locale oferă totuşi unele posibilităţi de colaborare şi ar putea reprezenta singura cale de angajare alături de regim
şi de moderare a influenţei. Deciziile de detaliu nu pot fi luate de cei din afară; aceştia trebuie să aibă încredere în câteva organizaţii locale, lăsându-le să-şi dezvolte activităţile fără prea multe obiective sau prea multă implicare din exterior. Diferenţa dintre generaţii sânt din ce în ce mai profunde. Oamenii în vârstă sânt mai tentaţi să se întoarcă la stabilitatea şi bunăstarea din epoca sovietică. Aşa cum spunea un comentator:,, tânăra generaţie este diferită – nu mai acceptă ordine cum a fost în sistemul comunist. Generaţia mai vârstnică nu mai înţelege modul de a gândi al tinerei generaţii’’. Cercetările sugerează că existenţa unui număr mare de tineri şomeri poate fi un factor generator de conflict. Mulţi tineri emigrează, iar cei care rămân sânt caracterizaţi doar de un radicalism limitat. Cu toate acestea , schimbarea poate să vină din partea unor organizaţii de tineri, ei fiind mai mulţi înclinaţi să susţină calea spre democraţie. Aceasta sugerează că atât cât este posibil programele trebuie orientate spre tineri sau spre organizaţiile cu ,,gândire tânără’’.
0 comments:
Post a Comment