Friday, April 28, 2017

I.3. De la propagandă la operaţii informaţionale.



Lucrearea a fost finalizata in2015

I.3. De la propagandă la operaţii informaţionale.


Conflictele care nu pot fi prevenite trec la următoarea etapă prin impunerea forțată a acceptării condițiilor.  Pentru analiza motivației pentru apărare și securitate națională, trebuie să cunoaștem conceptul de securitate si aparare a unei țări, cât și a securității regionale care  ,, care se defineşte ca un sistem de angajamente ferme din partea tuturor statelor din regiune ( continent)  de a nu folosi forţa şi amestecul în treburile interne, de a nu leza interesele altui stat şi de a garanta fiecăruia intergitatea, independenţa şi suveranitatea, precum şi rezolvarea prin mijloace paşnice, a diferendelor ce apar în relaţiile dintre ele; securitatea globala ( colectiva), care exprimă o relaţie de echilibru dinamic între toate statele şi de asigurare a păcii în cadrul comunităţii mondiale cu instituţii, mecanisme şi procese adecvate realităţii acestui obiectiv imperativ. “ Rușii nu sunt gata nici psihologic  și nici politic  pentru a accepta faptul că o parte importantă a sferei sale de influență  precum Ucraina să se apropie de NATO și UE . Prin revoluțiile colorate din ,,  din Georgia 2003, numită și revoluția rozelor  şi Revoluţia Portocalie din Ucraina ( 2004)  au efectul unui ,,11 septembrie rusesc”  asupra liderilor de la Kremlin.  Ucraina nu este doar un simbol un simbol pentru Rusia, cu rădăcinile sale ortodoxe, dar şi un loc  în care s-au dezvoltat tradiţii mai laice, care combină elemente ale culturii occidentale.     Dacă  Ucraina, ţară atât de apropiată  de Rusia Cultural, se distanţează de modelul autoritar, te poţi aştepta la ce e mai rău. Efectul  domino ar putea surveni, antrenând o parte a populatiei ruse. “ Rușii vor încerca să evite războiul prin invadare directă dar vor folosi arme la care se pricep cel mai bine: actiuni subversive, manipulare, discreditare. Acţiunile subversive pregătite  și implementat în practica cu sprijinul unor organizații subterane, bine structurate şi coordonate acţionând pentru inițierea sau  consolidarea mișcărilor de protest ale populației, care vizează discreditarea forțele politice, alese în mod democratic si care în cele din urmă ar putea conduce la răsturnarea guvernului. Un analist al  lumii informațiilor arată că  ,, Din perspectiva proprie intelligence - ului, mass-media nu se reduce la presă, televiziune, internet - aceasta este punctul  de vedere al abordarilor  naive deşi pâna la un punct necesar. Din respectiva  perspectivă, mass-media este, în fapt, cadrul socio-politic al interacţiei inovării tehnologice cu cea socială şi prin aceasta devine principalul element al responsabilităţii de a gestiona securitatea surselor închise prin cele deschise. “ Subversiunea este realizată folosind mai multe tipuri de activităţi: manipularea, ameninţarea, dezinformarea, persuasiunea, neinformarea, informarea trunchiată.  Dezinformarea este o manipulare a publicului  în scopuri politice, utilizând informații prelucrate  cu mijloace deturnate  iar prin termenul de informație ,, înțelegem nu  numai anumit volum de date, ci și pe unele evenimente și acțiuni întâmplătoare sau provocate anume, și chiar  acele creații spirituale exploatabile ca stimuli de manevre a psihicului și mentalului omenesc. “   Din punct de vedere strategic Informația constituie principala sursă de analiza, doar cunoscând obiectivele inamicului vom putea vom putea anticipa, preveni unele conflicte, informația ,, reprezintă un vector al conducerii şi se află la baza tuturor planurilor, politicilor şi strategiilor  din orice domeniu specific acestui nivel ( politic, economic, militar şi de securitate). Informaţia este, totodată, cel mai globalizat şi globalizat vector de putere. Ea transcede prima graniţele şi societăţile contribuind decisiv la modelarea şi / sau manipularea lumii în care trăim, prin impactul direct asupra opiniilor publice, credinţelor şi deciziilor.”   În ceea ce privește instrumentele de manipulare , vizează sa determine un actor social  să  acționeze în conformitate cu interesele inițiatorului  și nu cu interesele sale iar amenințarea cu utilizarea forței poate fi folosit pentru a forța  sau a descuraja pe adversar. Această tehnică a fost folosită de ruși în apropierea alegerilor prezedințiale din Georgia 2013, făcând exerciții militare masive în Armenia pentru a descuraja pe georgieni să voteze o conducere pro-occidentală.    Realizarea obiectivelor de  trasmitere a informației pentru persoană, grup, colectivitate  mass-media pe parcursul a trei etape: ,, culegerea informațiilor, prelucrarea lor și apoi răspândirea acestora. Puterea  sistemului mass media constă în controlul asupra resurselor de informații de care depind indivizii, grupurile, organizațiile, sistemele sociale și societățile pentru a-și atinge scopurile. “ În timpul războiului, este dificil  de stabilit linia între război psihologic, propagandă sau conflictul mediatic, toate trei sunt  norme de intimidare , iar mass-media devine terenul  de luptă pentru  fiecare.  Propaganda este ,,controlul, manipularea si comunicarea intentionata de informatii sau imagini, cu scopul de a atinge anumite obiective politice.” În numele interesului național fiecare stat  a folosit propaganda ca armă de luptă, punând la dispoziție toate mijloacele disponibile.  Cele mai întâlnite sunt: ,,propagandă  alba” constă în mesajele oficiale asumate   propaganda neagră era realizată în  Anglia de către serviciile britanice, dar producțiile respective apăreau ca provenind chiar din interiorul Germaniei, din partea unor forțe disidente, antinaziste.  Propaganda neagră  era destinată exclusiv dușmanului  pentru subminarea moralului, credințelor și sentimentelor celor mai intime ale acestuia. “ Cel mai bine propaganda trebuie  înțeleasă ca o formă specifică a persuasiuii de masă , asociate cu producerea și transmiterea de texte și mesaje,  destinate  sa producă anumite reacții sau sa încurajeze anumite reacţii. Persuasiunea este ,, influentarea intenţionată a opiniilor, credinţelor, valorilor sau atitudinilor, de către o agenţie exterioară.” Un produs inevitabil a persuasiunii necesită o schimbare de atitudine: procesul prin care relațiile actuale sunt alterate, prelucrate sau complet înlocuite de altele, dar legate de același   eveniment sau obiect. Noul concept de relații publice, războiul informațional, operațiunile psihologice vehiculate astăzi în doctrinele militare în condiții de criză sau conflict armat devin norme de conduită.  Războiul informațional  este definit prin  acele acțiuni desfășurate în perioade de criză sau de război și direcționate  împotriva sistemelor de informații a părții adverse  pentru a obține sau a influența un anumit scop. Agresiunea informationala implică  o gamă largă de manifestari  utile  care include: agresiunea imagologică, penetrația culturală, agresiunea ideologică, culegerea de informații și dezinformare.  Agresiunea imagologică folosește mass-media pentru acțiuni indirecte, în vederea  creării imagini externe defavorabilă statului vizat,   concentrate pe impactul asupra cercurilor politice din alte țări,  a persoanelor influente în cadrul organizațiilor internaționale  dar și anumitor segmente ale populației. Analistul Călin Hentea aprecia că: ,,imagologia fiind  totalitatea acțiunilor deliberate și coordonate, desfășurate în timp de pace sau război, de către o instituție sau structură publică sau privată pentru impunerea unei imagini publice cât mai negative a adversarului în mentalul unui anumit grup uman simultan cu protejarea proprie imagini.”  Conducerea de azi a Rusiei diferă de conducerea comunistă, conducerea de la Kremlin a înțeles foarte bine rolul mass-media și vor încerca  folosirea componentelor inteligente a războiului  pentru  discredita administraţia lui Poroshenko ca fiind un partener incopetent, corupt  atât pentru SUA cât și pentru Europa.  Dacă vor fi epuizate toate componentele inteligente a războiului fără rezultat pozitiv, vor trece la acțiuni de forță, prin componente inteligente ale războiului menționăm: ,,diversiunea, vicleșugul, spionajul, motivația luptătorilor sau competența  și experiența militară a comandanților de la diverse eșaloane” ,  pentru discreditarea conducerei ucrainene. Pentru a trece la  acțiuni de forță administrația de la Kremlin pregătesc populația rusă și ucraineană  pentru un conflict armat, ei au nevoie de sprijinul  populației din Rusia, Ucrainei cât și a opiniei publice internaționale pentru invadarea Ucrainei, problema constă în faptul  că avem o pace sensibilă temporară,  înțelegând faptul că modernizarea armatei, pregătirea militarilor ucraineni de către consilierii militari americani vor crea  în timp o armată puternică. În urma războiului de cinci zile  cu Georgia, Rusia a pierdut războiul de imagine,  a arătat o Uniune Europeană divizată, și a scăpat prin alegeri democratice de unul din cel mai mare dușman al Rusiei, Mihail  Saakașvili, care   ,,de la sfârșitul războiului și până  în aprilie 2009  cota sa de popularitate internă ar fi  scăzut dramatic de la 80 la 30 procente.  “ Dacă Georgia după ani de antrenament și consiliere militară  le-a creat creat rușilor probleme în războiul  din 2008, o Ucraină puternică, cu armament performant și  spre deosebire de georgieni,  ucrainenii știu să lupte, înțeleg cel mai bine mintalitatea rusă, și cu o populație mai numeroasă le vor crea probleme serioase. Ucraina de azi se aseamănă cu Rusia anilor ‘90 unde  politicul este influențat de oligarhi, la conducerea  țării fiind chiar un oligarh;  corupția la cele mai înalte niveluri;  dacă vor reuși să rezolve problema oligarhilor și a corupției îi așteaptă timpuri grele pe ruși. Neglijarea influenţa Rusiei în străinătatea apropiată,  cooperarea economică cu UE și SUA este de mare importanță, având prioritate asupra acțiunilor politice vor încerca reducerea  efectelor negative impuse de unele state prin intermediul lobby-urile german, ungar, englez, american. Dependența UE de gazul rusesc vor scădea interesul europenilor de a aduce flacăra democrației în vecinătatea apropiată.



Introducere


Capitolul I. Mass-media declanşează criza. 

 Capitolul II. Reformarea culturii politice 

Capitolul III. Democraţia dirijată



linkwi

0 comments:

Post a Comment