Friday, April 28, 2017

Capitolul I. Mass-media declanşează criza. I.1. Mass-media ca instrument de politică externă.



Capitolul I. Mass-media declanşează criza.
I.1. Mass-media ca instrument de politică externă.
Specialiștii teoreticieni ai mass media au strâns foarte multe documente care prezenta puterea mass-media drept  un mijloc   de propagandă care urmărea să impună un anumit mesaj.  În 1972 situația s-a schimbat când cercetatorii americani Maxwell McCombs și  Donald  Shaw au formulat teoria   agenda-seting conform căruia: ,, mass-media nu le spun oamenilor ce ar trebui să gândească, ci  la ce ar trebui să se gandească.  Teoria agenda-seting arată că mass-media influenţează opininiile, dar nu ca un propagandist care spune ,, ce ar trebui gândit”, ci prin sensibilizarea cu privire la anumite subiecte de interes ( ,, la ce ar trebui să ne gândim”), propuse în agenda zilei.” Filosoful și istoricul Edmund Burke care nu avea cea mai bună părere despre revoluția franceză  lansează ,, în lucrarea  cu valoare de reper  reflecții  despre revoluția franceză,  expresia  de a ,, patra putere “ în legătura cu presa.” Terminologia de a patra putere îi atribuie presei un rol de conducere ,,fiind o putere ,, autonomă”, presa nu ar mai fi controlată de public, ci s-ar ,, auto- controla” prin echilibrul  pe care-l realizează “ împreună cu celelalte trei puteri : executivă, legislativă, judecătorească Mass media iau parte  activă la construirea înțelesului vieții, politice, sociale și îşi  ,, exercită  forța și capacitatea de presiune asupra societăți din patru directii: economică, simbolică, coercitivă și politică. “  Mass-media și grupurile de interese reacționează în acest fel, cu accent pe problemele care sunt furnizate şi anume ,, se referă la cine este implicat în criză, un detaliu, sistemul aflat în conflict; cine este de vină pentru declanșarea crizei;  când, cum  și modul de identificare a crizei; ce organizații sunt implicate în gestionarea  crizei;  derularea pe moment, etape și stări de criză a fenomenului; forțele și mijloacele care sunt  implicate  direct sau indirect în desfășurarea, atât a procesului de prevenire escaladare și regres; care sunt pierderile materiale.” Puterea politică,  economică și cea militară folosesc  mass-media  pentru a  educa și a-i determina pe cetățeni  să se adapteze   conform intereselor acestora prin intermediul  ,, mass-media  spun omului din masă cine este, ce trebuie să fie, ce dorește să fie, îi dă identitate, îi crează aspirații și face acest lucru prin toate programele. “   În 1999, în cadrul operațiunii  ,, Forța Aliată“,  purtătorul de cuvânt  al NATO Jamie Shea  recunoaștea că ,,pentru conducători, câștigătoarea companiilor de presă este la fel de importanță ca și aceea a companiilor militare cele două sunt inseparabile și nu poți câștiga pe una fără cealaltă. “ Studiile privind capacitatea  comunicării de masă dezvăluie că mass-media  pot influența, constrânge,  schimba realitățile sociopolitice deoarece  ,, mass-media și societate – își propune să surprindă impactul major pe care media îl au asupra  vieții sociale ( conflictelor). “ Întrebarea pe care ar trebuie să ne o punem ce este o știre? De ce unele știri intră în ,,Breaking News“ iar altele sunt omise, neobservate,  ignorate! Formularea corectă a mesajului – documentarea, analizarea și redactarea știrii, însă ce este  o știre? Știrea este ceea ce  scot în evidență, interpretează și uneori chiar editorii și producătorii  distorsionează evenimentele și ne-o reprezintă ca pe o știre. Opinia  şi exprimarea opiniei poate fi  transformată  radical în funcție de metoda de comunicare pe care o foloseşte. Progresul tehnologic  duce la schimbarea condițiilor de transmitere, modalitățile de exprimare evoluează și acestea. Unii autori arată că americanii au fost însă cei care  ,, au impus primul model a războiului informațional modern, în care , încă  din faza de planificare a operațiilor militare, relațiile publice, acțiunile psihologice, precum  și cele de cooperare civili-militari și de intelligence au fost  concepute ca un tot unitar să contribuie la atingerea acelorași obiecive  politico-strategice.”  Războiul coaliției multinaționale împotriva Irakului după agresiunea Kuweitului a fost  primul conflict armat  care a fost televizat în timp real, prima desfășurare masivă de arme  informaționale moderne din epoca postbelică ,, obiectivul  mass-media, care  consta în a informa publicul cât mai repede posibil după ce s-a petrecut evenimentul, a fost înlocuit de această exigență inimaginabilă până de curând: evenimentul trebuie pe cât posibil sa fie mediatizat în timp ce se petrece. Mijloace  tehnice de filmare și difuzare permit acest lucru, iar publicul a prins repede  gustul. “  Definiţia  conflictului  poate fi extinsă ca urmare a unor stări generate de unele fapte nedorite, ea reprezintă  ,, o poziție deschisă, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale,  partide, comunități, state  cu interese economice politice, religioase, etnice , rasiale, divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacțiuni sociale. Conflictul este o neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.  Într-un conflict pot exista următoarea succesiune: ,,criza, tensiunea, neînțelegerea, incidentele, disconfortul.  Specialiștii ai mass media consideră că ,, criza schimbă oamenii: acest lucru poate fi înțeles atât ca o înlocuire a unor persoane cu altele, cu idei noi și cu mai multă motivație.”  Crizele la rândul lor sunt de trei tipuri şi anume:,, crizele  imediate – sunt cele mai neplăcute și care se petrec atât de brusc și de neașteptat încât timpul pentru cercetarea și planificarea practic nu există ( explozii, incendii, căderea unui avion, cutremur de pământ).  Crizele urgente – acordă timp mai mult pentru  cercetatrea  planificare, doar pot erupe brusc după o lungă perioadă de fierbere ( insatisfacții ale  angajațiilor care duc  la grevă, abuzul în serviciu, hărțuirea sexuală la locul de muncă). Crizele susținute, de lungă durată, persiistă luni sau ani de zile în ciuda  eforturilor conducătorilor.” Lumea se împarte în personaje ,,bune” și personaje ,,negative”  iar cine comunică mai repede și mai bine, acela este mai puternic,  până și  cele mai totalitariste regimuri sunt conștiente de importanța  relațiilor cu publicul.  Federația Rusă a investit sume enorme în posturi cu acoperire internațională, intenţia acestor posturi media este de  a comunica cu cetăţenii, deoarece cu   guvernele sunt mai greu de comunicat, în virtutea diferitelor sale politici precum  impresia libertăţii,  încălcarea regulilor etice  pentru promovarea  scopului conţine un  anumit  tip de discurs  aceste  posturi media sunt preocupaţi să exploateze relațiile  a partenerilor cu țările din America Latină, Asia o construcţie globală de stabilitate. Evenimentele internaționale, unde cutumele diplomatice caută să echilibreze iar uneori prin intermediul mass-media să le facă evidente.  Coform părerii profesorului din cadrul   Școlii de Economie și  Științe Politice din London Karen Smith  că  în teoria interguvenamentală,  ,, instituțiile internaționale sunt doar mijloace de a urmări intersele statelor, prin negociere, compromis ( în sens pozitiv), statele mari fiind rareori dispuse a ceda în negocieri.   În concepţia unor autori ,, mass-media reprezintă unul din instrumentele instituționalizate cele mai influente cu ajutorul cărora acest proces general este organizat și îndeplinit, iar termenul imperialism mediatic este adesea folosit pentru a accentua rolul specific al mass-media.” Russia Today   trasmite ştiri în limba engleză chiar în Statele Unite,  Hillary Clinton, fostul Secretar de Stat declara  că  : Al-Jazeera, CCTV și  Russia Today  ,,ucid” mass-media private în SUA.





Capitolul I. Mass-media declanşează criza. 

 Capitolul II. Reformarea culturii politice 

Capitolul III. Democraţia dirijată

linkwi

0 comments:

Post a Comment